De ce avem nevoie cu adevărat?

Zilele trecute am scris un articol nu despre voluntariat, ci despre tinerii din orașul Tîrgu Frumos care se scaldă în comoditate și dezinteres. În timp ce foarte multe persoane au înțeles mesajul meu, au existat și altele cu o părere diferită, cărora le apreciez curajul de a-și exprima opinia fără sfială. Cu toate acestea, dezamăgirea și-a făcut loc printre sentimentele mele, observând care este atitudinea pe care o adoptă foarte mulți oameni, de obicei fără să o arate.

Nu am crezut niciodată că tineri, asemenea mie, ar putea respinge cu atât de multă vehemență ideea de voluntariat. Dar nu faptul acesta este dureros, ci să constați cum oamenii consideră că nu ai niciun beneficiu luând parte la diverse activități de acest gen. 

Ceea ce mi-a creat întrebări este cum poate cineva să observe schimbări într-o singură zi și nu doar așteptându-le prin voluntariat, ci prin orice altceva ar face. A fi voluntar necesită deseori implicarea ta totală, atât trup cât și suflet pentru a finaliza ceva de care să fii mândru. Iar asta înseamnă să nu dai înapoi când vine vorba de măturat, plantat copaci sau lipit poze pe „o prostie de panou”. Pentru că trebuie să le experimentezi pe toate până să te surprinzi fiind o persoană schimbată. 

Dar dezvoltarea personală nu se va anunța singură cu tobe și aplauze, ci o vei descoperi tu însuți, realizând că nu îți mai bate inima când prezinți un proiect în fața unei mulțimi și faci tu primul pas către colegul cel timid din ultima bancă. Momente ca acestea te fac să înțelegi că prin voluntariat nu ai învățat doar să fii un om „plin de empatie, care vopsește trotuarul, lipește poze pe panouri și se întrece la alergat ca în final să se bată cu culori”. Momente ca acestea îți dovedesc faptul că ai evoluat ca persoană, ești pe drumul cel corect spre a deveni un bun cetățean și ai clădit ușor-ușor, o persoană demnă de admirație. 

Această persoană demnă de admirație se construiește prin contopirea mai multor planuri educative, pentru că afirmația „nimic nu va dezvolta pe nimeni mai mult decât educația primită la școală” este total eronată. Știm cu toții că sistemul nostru de învățământ nu este cel mai strălucit și există destule probleme în instituțiile de învățământ, iar întrebarea este: cum poți evolua într-un astfel de mediu care nu oferă elevilor dezvoltare pe toate planurile?

Din moment ce se recunoaște că „într-o societate în care educația este deficitară cum este exemplul orașului meu”, cum poți crede că „voluntariatul nu își are rostul”? Pentru că voluntariatul este singura metodă prin care poți descoperi ceea ce la școală nu ți se predă. Nu a existat niciun profesor care să mă învețe ce este curajul, empatia, încrederea în sine. Nu m-a încurajat niciun profesor spre a-mi aprofunda pasiunile, deși am luat un doi la materia sa. Nu mi-a explicat niciun profesor cât de important este să te dedici visului tău și să respingi negativitatea ce te pândește la fiecare colț.

Sunt de acord că „avem nevoie de educație, de viitori medici, ingineri, arhitecți buni” pentru a construi o societate prosperă, dar cum împiedicăm acești oameni să plece din țară, fugind din locul în care s-au născut spre un viitor mai bun? Comunitatea noastră nu are nevoie de mici roboței gata să execute comenzile altora, ci de oameni cu inițiativă, cu idei mărețe, capabili să scoată din ruină speranța și să ne îndrume spre luminița de la capătul tunelului.

Pentru că noi acum lâncezim într-un tunel. Așteptăm să ni se ofere tot ceea ce ne dorim, fără a mișca un singur deget. Așteptăm să fugim din acest întuneric, dar stăm pe loc, strigând după ajutor din partea altora. Ești nemulțumit de spectacolul care ți se oferă? Atunci mergi în spatele cortinei, înfruntă greutățile, caută idei noi și arată-ne ce se poate realiza cu multă muncă!

Despre asta este voluntariatul, să îți înfrunți fricile, să-ți dezvolți abilitățile pe care în școală doar le-ai îngropa, să descoperi noi pasiuni și talente, să îți pui în aplicare ideile și să evoluezi împreună cu o echipă de oameni în timp ce ajuți comunitatea. Educația primită în școală înseamnă prea puțin fără acești stâlpi de susținere pe care îi zidești în afara orelor de curs. 

Dar cu o mentalitate ce nu vrea să caute și să descopere ce se află în jur, vom stagna. De aceea noi, voluntarii, încercăm să arătăm celorlalți cât este de important să privești lucrurile dintr-o altă perspectivă și să acționezi pentru a schimba ceea ce nu îți place. Totul ține de voința și determinarea ta, de cum alegi să trăiești: închis într-o cutie din care poți evada singur sau explorând necunoscutul, maturizându-te și evoluând.

Autor: Ioana Ursache