Arta dintr-un metru jumătate


Haideți să facem cunoștință cu Mădălina Mujdei, o mică artistă. Aceasta a prins rădăcini în pământul artelor plastice încă din școala primară unde era apreciată pentru tentativele ei de desen. „Cel mai mult mă susținea învățătoarea mea de atunci, spunându-mi mereu că sunt un desenator bun, că voi ajunge departe cu asta și că ar trebui să continui.”

Privind desenele din copilărie și-a dat seama că nu avea un talent special, că desenele ei nu erau diferite de ale celorlalți copii și că ea, de fapt,  nu știa să deseneze. Crescând cu ideea că ea are potențial și talent, fără să își dea seama, s-a prefăcut că știe să deseneze până când chiar a reușit. „Am reușit să fac asta doar pentru că am fost susținută și pentru că mi s-a spus că pot, iar eu am crezut.”

Unul dintre motivele pentru care ea început să deseneze este fratele ei mai mare, Cătălin. „Și lui îi plăcea să deseneze, iar mie îmi plăcea să-l privesc și să-l copiez. Când el făcea un desen, eu voiam să-l reproduc și să-l fac mai frumos, vrând să îi demonstrez că sunt la fel de bună ca el.” Chiar dacă fratele ei a renunțat, Mădălina a continuat să deseneze și să îi arate fiecare desen lui după ce le termina, pentru a-și spune părerea.

Primele ei desene erau foarte simple. Desena mereu figuri ale unor femei. O mulțime de doamne frumoase, îmbrăcate drăguț, cât mai gingașe, cât mai feminine. Acesteia nu-i plăcea să deseneze bărbaţi. „În multe desene apar figurile unor femei. Probabil asta este o dorință de a fi la fel ca femeile din desenele mele, feminină și delicată. Sau am tot încercat să creez imaginea unei femei ideale.”

Persoanele din jurul său o admiră pentru creațiile ei, dar aceasta nu știe dacă o susțin cu adevărat. „La mine în familie sunt apreciată, dar părinții mei nu vor să am o carieră din desen. Ei vor să învăț bine și să ajung la un birou într-o firma cunoscută, spunând că n-am șanse în arte. Cei care mă susțin cu adevărat sunt câțiva dintre prietenii mei.”

Oamenii din jurul său îi dau inspirație. În autobuz, pe stradă, la școală, acasă, mereu îi place să observe persoanele care o înconjoară; reacțiile lor în diferite momente, limbajul lor, cum se comportă cu ceilalți. Muzica o ajută să își exprime sentimentele prin imagini.

Chiar dacă nu a participat la concursuri foarte mari, este fericită că a putut să își arate creațiile sale celorlalți. Ea este de părere că „uneori concursurile nu sunt corecte, juratul fiind atent doar la tehnici,  la cât de frumos este desenul și nu la ce a vrut să exprime artistul”.

Pe lângă desen, îi place să coase haine pentru păpușile ei, dar și să creeze jucării de pluș pe care uneori le dăruiește. În prezent este posesoarea unei colecţii frumoase de rochii mici pentru manechinele sale.

Mădălina visează la o carieră în design-ul vestimentar, pentru că îi place să deseneze diferite feluri de haine cât mai creative pe care mai apoi încearcă să le reproducă pentru păpușile ei.
Și uite așa am cunoscut-o pe Mădălina, o artistă la început de drum, cu vise mari și o minte de copil.

Autor: Ștefana Vintilă
Ilustrație: Mădălina Mujdei



Niciun comentariu