Cum să nu te lași influențat de alții
„Ce păr interesant!” mi-aduc aminte că am exclamat în gând când am văzut-o pentru prima dată. Nu este ceva obișnuit, iar faptul că ea era atât de încrezătoare în ceea ce privește felul în care arată, zâmbetul mare, călduros, dar în același timp timid pe care îl oferea celor din jur, m-a făcut să mă întreb ”Cât de frumos este a fi diferit și totuși, câte secrete ascunde?”. Dread-urile ei lungi au căpătat un interes scăzut pentru mine atunci când am auzit de Green Fingers. Trebuia să aflu mai multe despre asta și mai ales, ce a determinat-o pe Inês să înceapă acest proiect.
Am participat la unul din evenimente la puțin timp după aceea, pentru a afla mai mult și a experimenta. În ciuda faptului că nu știam la ce să mă aștept și ce să fac, din moment ce era prima dată pentru mine în acel loc, m-am simțit extrem de bine acolo. Nu eram singura care se afla acolo pentru prima dată, iar în final mi-am uitat fricile și timiditatea ce pășiseră împreună cu mine în bucătărie. Acolo se aflau norvegieni, studenți internaționali, oameni pe care îi văzusem, dar cu care nu am avut niciodată curajul de a începe o conversație. M-a făcut fericită, am avut șansa de a evada din zona mea de confort.
Inês spune că nu i-a plăcut niciodată carnea de porc și a decis să devină vegetariană la 15 ani. Mulți oameni nu i-au putut înțelege deciziile, spunând că nu va rezista mai mult de o lună. Dar iubește să gătească, astfel încât a devenit o plăcere și o provocare pentru ea să fie creativă în bucătărie și să folosească doar legume pentru a-și găti. De fiecare dată când spune cuiva că este vegetariană, trebuie să înfrunte diverse atitudini, precum „Nu înțeleg de ce faci asta”. Unii oameni recunosc faptul că are sens, alții îi sunt recunoscători pentru că cineva chiar face ceva, dar încă este un lucru oarecum ieșit din comun, care stârnește diverse discuții și opinii diferite.
„Nu mi-a fost ușor să fiu vegetariană în Portugalia”, spune ea, gândindu-se la evoluția sa de-a lungul anilor. La un moment dat, a observant că îi cade foarte mult păr și a fost nevoie de timp să înțeleagă toate schimbările prin care corpul ei trece. Dar acum are 30 de ani și nu a mâncat niciodată carne de atunci, din momentul când a decis să-și schimbe stilul de viață. Familia ei a început să gătească mult mai des mâncare vegetariană și de fiecare dată când Inês este acasă, împărtășește cu mama ei rețete bazate pe legume. Acum, în Portugalia, este mult mai ușor să fii vegetarian și foarte multă lume a devenit mai interesată de acest subiect.
Dar Inês nu încearcă să schimbe pe nimeni în niciun fel. Vorbește de parcă nu este cu nimic mai specială decât tine și are abilitatea de a-ți oferi un sentiment de încredere pe care îl puteți împărtăși împreună, un gând cald care-ți spune că totul va fi bine, nimeni nu te judecă și nimeni nu îți urmărește viața. Poți evolua și crește în propriul tău ritm. „Nu încerc să te schimb, ci doar dau mai departe mesajul.”
A studiat Nutriție în Portugalia, țara în care s-a născut, și apoi s-a mutat în India timp de doi ani, unde a făcut masterul în Biotehnologie. „Nu am vrut să fiu în Portugalia”, spune ea, acesta fiind motivul pentru care a devenit pasionată de călătorit. În viața de zi cu ci, lucrurile mici îi aduc un zâmbet uriaș, plăceri precum mâncarea, arta, plantele și animalele. Când privește spre viitor, spune că a învăța este foarte important. „Mă pierd în conversații inteligente”, dar nu se referă doar la asta, ci la orice o poate inspira într-un anumit mod; trebuie doar să găsești emoția în alți oameni.
Inês a decis să vină în Norvegia când a aflat despre Erasmus+. A devenit un voluntar SEV (Serviciul European de Voluntariat) timp de un an, în Volda. Aici s-a născut ideea din spatele proiectului Green Fingers, un parteneriat strategic între Norvegia, România, Ungaria și Italia. Proiectul a început în februarie 2018 și se va termina în ianuarie 2020. Inês lucrează cu biserica din Volda, care a angajat-o de asemenea să fie asistenta unei fete cu deficiențe de vedere timp de un an.
„Toată lumea are aceeași valoare în Green Fingers”, spune Inês. Oamenii care vin aici muncesc și gătesc împreună, împărtășesc din experiența lor, își spun poveștile și își fac noi prieteni. Proiectul este de fapt despre integrarea minorităților prin agricultură ecologică. Aceștia au evenimente la fiecare două săptămâni și până acum, peste 30 de refugiați au luat parte la activitățile lor. Vara trecută au plantat cartofi, morcov, varză, mazăre și fenicul.
În Volda, mulți studenți internaționali au participat de asemenea la evenimente, de cele mai multe ori gătind mâncare vegetariană. Informațiile pot fi găsite pe pagina de Facebook și toată lumea interesată poate să participe pentru că tot ceea ce ai nevoie ca să te implici este dorință și un zâmbet mare de împărtășit cu ceilalți. Pentru că și eu am fost acolo, pot spune că am găsit o atmosferă călduroasă unde toată lumea s-a simțit în siguranță și fericită. Am mâncat Minestrone la final, gătit de noi înșine, care a fost extrem de delicios, am jucat diverse jocuri și am vorbit verzi și uscate.
Scopul principal al proiectului este ca minoritățile „să accepte societatea în care se află acum”, să înțeleagă mai bine cultura, mentalitatea și oamenii pe care îi întâlnesc. Au parte de un loc prietenos unde pot găsi răspunsuri întrebărilor pe care le au, comunicând cu alți oameni, stabilind prietenii și făcându-și legături între ei. Inês face de fapt muncă socială într-un mod amuzant și util pentru oameni. Aceștia nu doar că au un spațiu și oportunitatea de a cunoaște alți oameni, dar pot și învăța cum să planteze legume și să gătească noi rețete din toată lumea.
În celelalte țări participante nu doar refugiații sunt ajutați să descopere noua comunitate în care trăiesc. Minorități precum rromii au parte de activități de incluziune socială. Deci, același tip de evenimente au loc în patru țări, cu oameni diferiți, însă același scop: să descopere și să redescopere mediul în care trăiesc.
Întrebată despre Volda, Inês spune că este cel mai frumos loc în care a fost vreodată. „Sunt multe posibilăți aici, totul este o surpriză!” Faptul că este înconjurată de natură o face fericită, iar cele mai mici lucruri, precum culesul ciupercilor, contribuie în a-i crea o viață plină de energie.
Inês este îngrijorată când vine vorba de mediul înconjurător, spunând că „este incredibilă cantitatea de plastic pe care o folosim.” Recunoaște că este o persoană sensibilă și se întreabă constant cum vom rezolva această problemă. Știe că este foare dificil să schimbi percepțiile oamenilor despre soluțiile pe care le avem. „Să reciclezi este în regulă, dar unica modalitate prin care ne vom salva planeta este să ne oprim din a produce plastic.”
Una din cele mai simple soluții pe care ea le face zilnic, este folosirea sacoșelor din material textil în loc de cele din plastic. A descoperit de asemenea „menstrual cup”, care ajută la reducerea produselor de igienă făcute din plastic. Acești pași mici pot face o diferență mare și de asemenea, oferă un exemplu de bună practică celor din jur. Inês are un sfat pentru toți cei care își doresc să schimbe ceva în viața lor: „Nu te plafona în parametrii altor oameni.”
Inês spune despre ea însăși că nu se încadrează în anumite tipare ale societății. Știe că este diferită, dar nu o deranjează acest lucru. Ea își dorește să aibă o fermă și un hostel, să studieze agricultura și să împărtășească cu alți oameni cunoștințe despre ecologie, prin workshop-uri și diverse activități. Vrea să experimenteze turismul ecologic, să vândă produse naturale și să contribuie la o mai bună înțelegere a oamenilor față de cât de important este să avem grijă de noi și mediul în care trăim.
Însă „nu are rost să plănuim nimic”, deci singurul lucru pe care îl știe sigur este faptul că își va face propriul detergent și propria pastă de dinți, din produse naturale, astfel încât nu va fi nevoită să le mai cumpere din comerț. „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi!” este unul din mesajele ei pentru oamenii care știu de această problemă comună pe care o avem. Inês știe că oamenii se lamentează din cauza faptului că le este lene sau frică să iasă din zona de confort. Dar ceea ce îi dă speranță sunt oamenii cu inițiativă, de pildă protestele legate de schimbarea climatului, în care elevii nu au mers vineri la ore, pentru a atrage atenția asupra acestei probleme.
Inês va pleca în curând din Volda, iar proiectul Green Fingers va continua, condus de asociația ReAct. „Nu vreau pentru mine aceleași lucruri pe care cineva de vârsta mea și le-ar dori.” De aceea plănuiește să călătorească cât mai mult, să vadă lumea și să împărtășească din credințele ei într-un mod candid și curajos.
Am participat la unul din evenimente la puțin timp după aceea, pentru a afla mai mult și a experimenta. În ciuda faptului că nu știam la ce să mă aștept și ce să fac, din moment ce era prima dată pentru mine în acel loc, m-am simțit extrem de bine acolo. Nu eram singura care se afla acolo pentru prima dată, iar în final mi-am uitat fricile și timiditatea ce pășiseră împreună cu mine în bucătărie. Acolo se aflau norvegieni, studenți internaționali, oameni pe care îi văzusem, dar cu care nu am avut niciodată curajul de a începe o conversație. M-a făcut fericită, am avut șansa de a evada din zona mea de confort.
O schimbare de o viață
Inês spune că nu i-a plăcut niciodată carnea de porc și a decis să devină vegetariană la 15 ani. Mulți oameni nu i-au putut înțelege deciziile, spunând că nu va rezista mai mult de o lună. Dar iubește să gătească, astfel încât a devenit o plăcere și o provocare pentru ea să fie creativă în bucătărie și să folosească doar legume pentru a-și găti. De fiecare dată când spune cuiva că este vegetariană, trebuie să înfrunte diverse atitudini, precum „Nu înțeleg de ce faci asta”. Unii oameni recunosc faptul că are sens, alții îi sunt recunoscători pentru că cineva chiar face ceva, dar încă este un lucru oarecum ieșit din comun, care stârnește diverse discuții și opinii diferite.
„Nu mi-a fost ușor să fiu vegetariană în Portugalia”, spune ea, gândindu-se la evoluția sa de-a lungul anilor. La un moment dat, a observant că îi cade foarte mult păr și a fost nevoie de timp să înțeleagă toate schimbările prin care corpul ei trece. Dar acum are 30 de ani și nu a mâncat niciodată carne de atunci, din momentul când a decis să-și schimbe stilul de viață. Familia ei a început să gătească mult mai des mâncare vegetariană și de fiecare dată când Inês este acasă, împărtășește cu mama ei rețete bazate pe legume. Acum, în Portugalia, este mult mai ușor să fii vegetarian și foarte multă lume a devenit mai interesată de acest subiect.
Dar Inês nu încearcă să schimbe pe nimeni în niciun fel. Vorbește de parcă nu este cu nimic mai specială decât tine și are abilitatea de a-ți oferi un sentiment de încredere pe care îl puteți împărtăși împreună, un gând cald care-ți spune că totul va fi bine, nimeni nu te judecă și nimeni nu îți urmărește viața. Poți evolua și crește în propriul tău ritm. „Nu încerc să te schimb, ci doar dau mai departe mesajul.”
A studiat Nutriție în Portugalia, țara în care s-a născut, și apoi s-a mutat în India timp de doi ani, unde a făcut masterul în Biotehnologie. „Nu am vrut să fiu în Portugalia”, spune ea, acesta fiind motivul pentru care a devenit pasionată de călătorit. În viața de zi cu ci, lucrurile mici îi aduc un zâmbet uriaș, plăceri precum mâncarea, arta, plantele și animalele. Când privește spre viitor, spune că a învăța este foarte important. „Mă pierd în conversații inteligente”, dar nu se referă doar la asta, ci la orice o poate inspira într-un anumit mod; trebuie doar să găsești emoția în alți oameni.
Verde este de fapt curcubeu
Inês a decis să vină în Norvegia când a aflat despre Erasmus+. A devenit un voluntar SEV (Serviciul European de Voluntariat) timp de un an, în Volda. Aici s-a născut ideea din spatele proiectului Green Fingers, un parteneriat strategic între Norvegia, România, Ungaria și Italia. Proiectul a început în februarie 2018 și se va termina în ianuarie 2020. Inês lucrează cu biserica din Volda, care a angajat-o de asemenea să fie asistenta unei fete cu deficiențe de vedere timp de un an.
„Toată lumea are aceeași valoare în Green Fingers”, spune Inês. Oamenii care vin aici muncesc și gătesc împreună, împărtășesc din experiența lor, își spun poveștile și își fac noi prieteni. Proiectul este de fapt despre integrarea minorităților prin agricultură ecologică. Aceștia au evenimente la fiecare două săptămâni și până acum, peste 30 de refugiați au luat parte la activitățile lor. Vara trecută au plantat cartofi, morcov, varză, mazăre și fenicul.
În Volda, mulți studenți internaționali au participat de asemenea la evenimente, de cele mai multe ori gătind mâncare vegetariană. Informațiile pot fi găsite pe pagina de Facebook și toată lumea interesată poate să participe pentru că tot ceea ce ai nevoie ca să te implici este dorință și un zâmbet mare de împărtășit cu ceilalți. Pentru că și eu am fost acolo, pot spune că am găsit o atmosferă călduroasă unde toată lumea s-a simțit în siguranță și fericită. Am mâncat Minestrone la final, gătit de noi înșine, care a fost extrem de delicios, am jucat diverse jocuri și am vorbit verzi și uscate.
Scopul principal al proiectului este ca minoritățile „să accepte societatea în care se află acum”, să înțeleagă mai bine cultura, mentalitatea și oamenii pe care îi întâlnesc. Au parte de un loc prietenos unde pot găsi răspunsuri întrebărilor pe care le au, comunicând cu alți oameni, stabilind prietenii și făcându-și legături între ei. Inês face de fapt muncă socială într-un mod amuzant și util pentru oameni. Aceștia nu doar că au un spațiu și oportunitatea de a cunoaște alți oameni, dar pot și învăța cum să planteze legume și să gătească noi rețete din toată lumea.
În celelalte țări participante nu doar refugiații sunt ajutați să descopere noua comunitate în care trăiesc. Minorități precum rromii au parte de activități de incluziune socială. Deci, același tip de evenimente au loc în patru țări, cu oameni diferiți, însă același scop: să descopere și să redescopere mediul în care trăiesc.
Întrebată despre Volda, Inês spune că este cel mai frumos loc în care a fost vreodată. „Sunt multe posibilăți aici, totul este o surpriză!” Faptul că este înconjurată de natură o face fericită, iar cele mai mici lucruri, precum culesul ciupercilor, contribuie în a-i crea o viață plină de energie.
„Fii speriat, dar acceptă-ți fricile!”
Inês este îngrijorată când vine vorba de mediul înconjurător, spunând că „este incredibilă cantitatea de plastic pe care o folosim.” Recunoaște că este o persoană sensibilă și se întreabă constant cum vom rezolva această problemă. Știe că este foare dificil să schimbi percepțiile oamenilor despre soluțiile pe care le avem. „Să reciclezi este în regulă, dar unica modalitate prin care ne vom salva planeta este să ne oprim din a produce plastic.”
Una din cele mai simple soluții pe care ea le face zilnic, este folosirea sacoșelor din material textil în loc de cele din plastic. A descoperit de asemenea „menstrual cup”, care ajută la reducerea produselor de igienă făcute din plastic. Acești pași mici pot face o diferență mare și de asemenea, oferă un exemplu de bună practică celor din jur. Inês are un sfat pentru toți cei care își doresc să schimbe ceva în viața lor: „Nu te plafona în parametrii altor oameni.”
Inês spune despre ea însăși că nu se încadrează în anumite tipare ale societății. Știe că este diferită, dar nu o deranjează acest lucru. Ea își dorește să aibă o fermă și un hostel, să studieze agricultura și să împărtășească cu alți oameni cunoștințe despre ecologie, prin workshop-uri și diverse activități. Vrea să experimenteze turismul ecologic, să vândă produse naturale și să contribuie la o mai bună înțelegere a oamenilor față de cât de important este să avem grijă de noi și mediul în care trăim.
Însă „nu are rost să plănuim nimic”, deci singurul lucru pe care îl știe sigur este faptul că își va face propriul detergent și propria pastă de dinți, din produse naturale, astfel încât nu va fi nevoită să le mai cumpere din comerț. „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi!” este unul din mesajele ei pentru oamenii care știu de această problemă comună pe care o avem. Inês știe că oamenii se lamentează din cauza faptului că le este lene sau frică să iasă din zona de confort. Dar ceea ce îi dă speranță sunt oamenii cu inițiativă, de pildă protestele legate de schimbarea climatului, în care elevii nu au mers vineri la ore, pentru a atrage atenția asupra acestei probleme.
Inês va pleca în curând din Volda, iar proiectul Green Fingers va continua, condus de asociația ReAct. „Nu vreau pentru mine aceleași lucruri pe care cineva de vârsta mea și le-ar dori.” De aceea plănuiește să călătorească cât mai mult, să vadă lumea și să împărtășească din credințele ei într-un mod candid și curajos.
ENGLISH VERSION:
How to stick to your own beliefs
“What an interesting hair!” I remember whispering to myself when I first saw her. It’s not something that you usually see, and the fact that she was so confident about her looks, the big, warm, yet shy smile that she was sharing with the others, just made me wonder “How beautiful is different and still, how many secrets does it hide?". Her long dreads remained a small interest for me when I heard about Green Fingers. I needed to know what is that and what determined Inês to start it – that was my new biggest interest.
I participated at one of their events soon after that, to find out more and experience it. Despite the fact that I didn’t know what to expect and what to do, since it was my first time, I felt terribly safe there. I wasn’t the only one who was for the first time in that warm and colorful place, so in the end I just forgot my fear and the shyness that stepped with me inside that kitchen. There were Norwegians, international students, people that I have seen and never had the chance or courage to start a conversation with. It made me happy, I had the opportunity to step out my comfort zone.
A change that lasts a lifetime
Inês says that she has never liked pork and decided to be a vegetarian at the age of 15. A lot of people couldn’t understand her decisions, saying that she won’t do it more than a month. But she loved and still loves cooking, and it became a pleasure and a challenge for her to be creative in the kitchen, to only use vegetables and cook for herself. Whenever she tells somebody that she’s a vegetarian, she faces the “I don’t understand it” attitude. Some people recognize that it makes sense, others are grateful that somebody does something, but it is still something not common, that starts different discussions and raises diverse opinions.
“It wasn’t easy to be a vegetarian in Portugal.” she says, thinking of her evolution trough the years. At one point, she started losing hair and it took her time to understand all the changes that happened to her body. But now she is 30 and she has never eaten meat since that moment, when she decided to change her lifestyle. Her family started to cook more vegetable based and whenever she’s home, she is sharing with her mother vegetarian recipes. Now, in Portugal, is much easier to be a vegetarian and a lot of people became more interested in this way of living.
But Inês is not trying to change anybody in any way. She is talking like she is no different than you and she has the ability to create a confidence feeling that you can both share, a warm thought that everything is going to be okay, nobody judges and nobody watches your moves. You can evolve and grow in your own rhythm. “I am not trying to convert you, but passing the message in a kind way.”
She studied Nutrition in Portugal, her home country, and then moved to India for two years, to do the masters in Biotechnology. “I didn’t want to be in Portugal.”, and this is the reason she is now passionate about travelling, seeing the world. In her daily life, small things bring a big smile on her face, little pleasures such as food, art, plants and animals. On the long run, she says learning is very important. “I get high on clever conversations.”, but she doesn’t stop at clever, because everybody can inspire you somehow, you just need to find the emotion in other people.
Green is actually a rainbow
Inês decided to come in Norway when she heard about Erasmus+ projects and became an European Voluntary Service participant for one year, in Volda. And here was born the idea behind Green Fingers, a strategic partnership between four countries: Norway, Romania, Hungary and Italy. The project started in February 2018 and it will last until January 2020. She is working with the church from Volda, which also hired her to be the assistant of a blind girl for one year.
“Everyone has the same value in Green fingers.” says Inês. People work and cook together, they share stories, experiences and make new friends. The project is actually about integrating minority groups trough organic farming. They have events every two weeks and until now, already 30 refugees have taken part in their activities. Last summer they had in the Green Fingers garden potatoes, cabbage, carrots, peas and fennel.
In Volda, a lot of international students have participated as well at their events, mostly cooking vegetarian food. The information can be found on the Facebook page and everyone who is interested can get involved because all you need to be there is desire and a big smile to share with the other people. As I have been there myself, I have found a magical atmosphere where everybody felt safe and warm. We ate Minestrone at the end, made by our hands, who has been delicious, played diverse games and had different discussions.
The main purpose of this project is for minorities to “accept the society in they are now”, to understand better the culture, the mentality and the people they meet. They have a friendly environment where they can find answers to their questions by communicating with people, establishing relationships and creating new bonds. Inês is actually doing social work in a funny, creative and useful way for people. Not only that they have a space and an opportunity to get in touch with other people, but they also learn how to grow vegetables and to cook new recipes from all around the world.
In the other countries not only refugees are being helped to discover the new environment they live in now. Minorities like Rroma people are provided social inclusion activities. So, the same kind of events are happening in four different countries, with different people and the same aim, to discover and rediscover life.
When asked about Volda, Ines says it’s the most beautiful place she has ever been to. “There are a lot of possibilities here, everything it’s surprising!” The fact that she has nature all around makes her happy, and tiny little things like picking mushrooms contribute in creating an energetic life.
“Be afraid, but accept your own fears”
Inês is worried when it comes to the environment, saying that “It’s unbelievable the amount of plastic that we use.” She recognizes that she is very sensitive regarding this issue and she asks herself constantly how are we going to solve this problem. She knows that it’s very difficult to change people’s minds about alternative ways to such a big problem. “To recycle it’s okay, but the only way of saving our planet is to stop on producing plastic.”
One of the simplest things that she is doing in her everyday life is using cotton bags instead of plastic ones, whenever she needs to carry something. She has also discovered menstrual cups, which helps reducing the use of hygiene products made of plastic. These easy steps can make a huge difference and can also give a good example to people around. Inês has a piece of advice for everybody who wants to change something in their lives: “Don’t stick to somebody else’s parameters.”
She says about herself that she doesn’t belong to some patterns of society. She knows that she is different, but there is no embarrassment in this fact. The girl wants to have a farm and a hostel, to study agriculture and to share with people knowledge about ecology, trough workshops and different types of activities. She wants to engage in ecological tourism, to sell natural products and contribute to a better understanding about how important is to take care of ourselves and the place we are living in.
But “there is no point in planning”, so the only thing she knows for sure is that she is going to make her own detergent and toothpaste, so she won’t need to buy anymore products that raise her carbon footprint. “Don’t leave for tomorrow what you can do today!” is one of her messages for people who know about this common issue that we have. Inês knows that people settle because of laziness or because they are afraid to step out of their comfort zone. But what gives her hope are the people with initiative, like the protests regarding climate change, where students skipped school on Friday to raise awareness about this problem.
The Portuguese girl will soon leave Volda and the Green Fingers project will be continued by the board of ReAct association. “I don’t want for me the same things someone my age would want.” That’s why she plans to travel, to see the world, and spread her beliefs with kindness and courage.
Text: Ioana Ursache
Post a Comment