Pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață

Sunt convinsă că v-ați dat seama încă din titlu care este ideea articolului, dar subiectul merită discutat, așa încât o să încep cu momentul când mi-am dat seama că fiecare persoană își dorește ceva. Iar din această idee a izvorât întrebarea: „Face toată lumea ceva pentru a-și îndeplini dorințele?”. Iar uitându-mă în jur, analizând atitudini și comportamente, am ajuns la concluzia că nu, suntem pur și simplu prea leneși.

Într-adevăr, poate nu tot timpul lenea este de vină, dar faptul că ne găsim scuze pentru a nu acționa este chiar mai rău decât a fi un mic trântor. Înlănțuiți în viața cotidiană, acaparați de propriile noastre probleme, egoiști și răutăcioși, de foarte puține ori acționăm așa cum ar trebui. Pentru că această durere în cot se răsfrânge și asupra comunității, ce-ar fi să ne gândim dacă noi facem cu adevărat ceva pentru orașul nostru.

Ei bine, eu fac, scriu articole, pentru că deocamdată asta e singura modalitate prin care pot atrage atenția asupra problemelor noastre, ale tuturor. Dar tu, cel care citești acum, ce faci concret?

„Știi tu, serviciul, familia, am copii de îngrijit și educat, cine le va aduce o pâine pe masă dacă eu stau să scriu articole?” probabil este răspunsul multora dintre voi. Nu vă condamn, însă și eu am responsabilități și probleme, dar asta nu înseamnă că nu pot oferi o părticică mică din mine și locului în care trăiesc. Căci și eu am dorințe legate de Tîrgu Frumos, pe care cu siguranță nu le pot înfăptui de una singură; deci trebuie să acționez cumva pentru că nu pot aștepta să îmi pice nimic din cer, fără să muncesc în vreun fel.

Exact aici am vrut să ajung. Nu o să mă leg de ceea ce face fiecare în viața sa personală, deși aceleași sfaturi vi le-aș da și în acest context, dar o să vorbesc despre spiritul civic și inițiativa care ne lipsesc multora dintre noi. Poate vă întrebați de ce vorbesc despre noi, incluzându-mă și pe mine în asta. Nu am spus „unii dintre voi” sau „anumiți oameni” pentru că eu deja am făcut primul pas, și anume am realizat faptul că excluzându-mă nu doar pe mine, ci și pe alții din comunitate, dând vina mereu pe altcineva, nu fac decât să mă ascund de responsabilități și de adevăr. Iar dacă eu acționez astfel, și alți oameni vor face la fel, deci în final nimeni nu se va implica.

Am tot auzit de la oameni că trebuie să se asfalteze străzi, să se renoveze stadionul, să se facă, să se dreagă, căci există reale probleme în orașul nostru. Mă veți întreba cum puteți voi acționa în acest sens, iar eu vă răspund: cu siguranță nu „muncind la betoane”. Este mult mai simplu decât vă imaginați; nu-i cu Abracadabra sau hocus pocus, însă funcționează prin solidaritate, inițiativă, interes.

Ce-o mai fi și alea?

Este de ajuns să susținem împreună o idee, să vorbim nu doar în comentarii pe Facebook, ci de fiecare dată când avem ocazia, să nu ne plafonăm, convinși de faptul că altcineva trebuie să facă toate lucrurile acestea pentru noi. Ar fi prea frumos să primim tot ce vrem fără să mișcăm un deget, să așteptăm precum Nătăfleață să-i pice o pară în gură. Dar realitatea nu este așa, trebuie noi să mergem să ne culegem perele, pentru că nimeni niciodată nu ni le va aduce gata spălate.

Exact același principiu se aplică și în situația noastră. Deși de data aceasta nu este vorba de o simplă pară, tot putem să acționăm. Este imposibil să nu găsim o modalitate, aparent nesemnificativă, de a ajuta comunitatea din care facem parte. Deci data viitoare când vă veți dori ceva în legătură cu Tîrgu Frumos, gândiți-vă dacă ați început în vreun fel să acționați în sensul realizării acelei dorințe.

Dar uneori este greu să acționăm pentru noi înșine, darămite pentru societate.

Autor: Ioana Ursache