Tu, mai bun!
Deoarece suntem pe drumul autocunoașterii o viață întreagă, prea puțini dintre noi pornesc pe această cale conștient. Unii pornesc din dorința de a fi fericiți, alții din dorința de a face bani, alții, poate din dorința de acceptare, însă, întrebarea care se ridică, este: „Știm de unde să pornim?”. Iar răspunsul cel mai adecvat, în opinia mea, este, cu noi înșine. Probabil că acum s-au aprins câteva beculețe și puneți sub semnul întrebării cunoștințele mele, experiențele mele și vă spuneți în cap „De ce să ascult pe cineva pe care nici nu îl cunosc?”. Și așa este. Nu trebuie să mă ascultați pe mine. Sunt oameni de cultură cu incomensurabile cunoștințe care merită ascultați și urmați. Întrebarea este, „I-ați urma?”. Dar aceasta poate fi tema unui alt articol.
Adevărul îl știm cu toții! Fie că admitem sau nu, nu îl urmăm pentru că suntem cuprinși de o comoditate și o lene enorme care ne țin în zona noastră de confort și îi privim pe alții cum reușesc, iar noi rămânem triști în locul nostru călduț. Așa e? Aștept să mă atacați în comment-uri.
Stilul nostru de viață este ceea ce ne face triști sau fericiți, acele lucruri mărunte care ne împing ego-ul spre culmi înalte unde ne vedem doar pe noi, ca fiind cei mai buni, cei mai interesanți și cei mai frumoși. Sau ne ține umili, pe drumul nostru, neabătuți, muncitori, corecți, de onoare și buni. Acum, stârnesc, probabil, curiozitate și vreți să știți ce anume face să avem un stil de viață care să ne facă fericiți.
Nu pot vorbi decât din experiențele proprii și din învățăturile oferite de oamenii pe care am avut ocazia să îi intâlnesc. Iar după cum spunea cineva dintr-un cerc de poezie, nu demult, „Dacă o poezie stârnește până și nervi, atunci și-a făcut treaba”. Considerați articolul, poezia mea.
Aș începe cu ceva încă necunoscut pentru unii, cultura. Un cuvânt de speriat, că tot a fost Halloween. Cultura este acel lucru care face viața mai interesantă și te instigă să înveți din ce în ce mai mult, atât despre lume cât și despre tine. Când vorbesc de cultură, mă refer la faptul că fiecare din noi are pachetul lui de cunoștințe pe care îl pune la bătaie pe masă atunci când iese în lume. Dacă prietenii tăi își petrec timpul doar prin cluburi, prin parc la spart semințe etc., acesta trebuie să fie un semnal de alarmă pentru tine deoarece, la urma urmei, cine se aseamană se adună.
Încă o zicală: „Ești suma celor cinci prieteni ai tăi”. Dacă oamenii din jurul tău nu îți oferă niciun fel de valoare, precum valori morale după care să te ghidezi, chiar și nesemnificativul fair-play într-un joc video sau cu mingea, sau obiceiuri sănătoase, precum sportul, rutina de dimineață, curățenia, să mergi până la capăt pentru obiectivele tale etc., care să te ridice pe tine ca persoană, atunci ei te vor trage în jos. O mică povestioară, în legătură cu un amic de-al meu cu care mai dezbăteam astfel de subiecte. Oamenii te trag în jos și e mai bine să fii singur pe drumul tău. E adevărat. Dar, unde credeți că mă situam? Da, exact. La polul opus. Dar de ce?
Eu sunt de părere că oamenii potriviți te ridică și îți sunt alături când ai nevoie. Însă, încă o dată, totul ține de tine, de cultura ta, de valorile tale și ce insufli oamenilor de lângă tine. Ești un om de caracter care se ține de cuvânt, respectă și își duce treaba la bun sfârșit? Dacă da, atunci te vei înconjura de oameni ca tine. Dar sunt totuși de părere că e bine să fii și singur, însă vorbim despre asta în curând.
De unde te mai poți cultiva? Din cărți, evident! Cititul este un obicei care dezvoltă imaginația și provoacă mintea să gândească. Este un obicei care se cultivă și pe care mi-l cultiv încă. Aici devin un antiexemplu pentru că în anii de liceu, grupurile cu care mă înconjuram nu aveau acest obicei. Știu că sunt multe ecranizări ale unor cărți, însă evită să vezi filmul dacă nu ai citit cartea. Așa înveți să fii critic cu ceea ce ți se oferă. Nu spun că filmele nu sunt bune, căci sunt un fanatic al filmelor, dar e bine să existe diversitate.
Mergi la muzee, la teatru, la simpozioane, alătură-te unui cerc artistic sau social, fă voluntariat, oriunde. Pentru bunici, poate, când au nevoie de ajutor, sau pentru un vecin. Eu m-am afiliat Super Tinerilor, din dorința de a mă dezvolta personal, deoarece luând inițiativa autocunoașterii și îmbunătățirii am știut că trebuie să intru într-un club sau organizație. A fost cea mai bună alegere a mea. Ți se oferă mii de perspective atunci când ai diversitate.
Un al doilea punct pe care îl văd pentru a fi un tu, mai bun, este să te împingi peste limite, atât la propriu, cât și la figurat. Sportul este esențial pentru orice persoană care vrea să se simtă mai bine, să facă lucrurile mai bine și să trăiască mai bine. De-a lungul evoluției noastre, am făcut din greu sport, fie că fugeam de dinozauri, fie că alergam dupa friptura fugitivă sub formă de caprioară, am fost făcuți să ne mișcăm. Astăzi avem obiceiul de a sta cu zilele în pat nefăcând nimic, însă, cum te simți la finalul zilei? Sportul te face să respiri mai bine, iar această funcție stă la baza bunăstării noastre. Creierul primește mai mult oxigen, organele funcţionează mai bine, iar mușchii se tonifiază, fiind gata să te apere sau să fugi de dinozaurul modern aka bătăușul școlii.
Unde poți găsi sportul? Ei bine, tu ești sportul. Iar aici nu ai nici o scuză să nu te miști, pentru că sunt sporturi cu carul din care să alegi, cu sau fără echipament, căci, în final, este ceva ce corpul poate face. Mie îmi place body building și încerc să fiu cât mai consecvent, iar asta se vede în toată energia pe care o eman și pe care o folosesc făcând alte lucruri folositoare pentru mine.
Dar acum că ai un corp de invidiat, ai nevoie să îl și acoperi cu ceva, iar în felul acesta trebuie să îți alegi haine. Deja văd flăcările urii arzând în comentarii: „Nu, zău, Sherlock! Nu era evident!”.
Când spun haine nu mă refer la orice fel de haine. Mă refer la haine specifice ocaziei la care participi. Nu o să poți purta un costum la sală, nu-i așa?! Spun că trebuie să te îmbraci bine, proporționat și corect. Nu cu haine super strâmte, nu cu haine extra largi. Hainele trebuie să fie armura ta, să te apere de intemperii și să arate bine, însă mult mai multe în alte articole, căci sunt un fanatic al lor și al eleganței. De ce le adaug aici? Pentru că îți oferă încredere în felul în care arăți, să nu mai spunem că prima impresie contează, mai ales când ai un interviu. Înainte de toate, hainele sunt o formă de respect atât pentru tine, cât și pentru cel cu care vorbești.
Iar în final, în antiteză cu ce am scris mai sus, este vorba de singurătate. Însă nu acel fel de singurătate stingheră și apăsătoare, ci acel tip de singurătate meditativă care îți dă șansa să contempli lucrurile pe care le-ai făcut și pe care le vei face.
De ce este bine să fii singur? Este pentru că nu ai pe nimeni în jurul tău care să influențeze deciziile care țin de tine. Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenții, iar oamenii care îți vor binele te vor sfătui și dori să faci alegerile cele mai bune pentru tine fără să creadă că își doresc asta, de fapt pentru ei. Personal, cele mai grele și bune alegeri pe care le-am făcut au fost fără „ajutorul” nimănui. Fără părinți, prieteni sau oricine altcineva. Singurătatea te învață să gândești de unul singur și nu ca o oiță docilă într-o turmă. Alții își vor asuma acest rol.
Ştiu că pare că mă contrazic, însă prin mometele acestea de respiro, îți vei vedea adevărații prieteni și persoanele care îți vor fi aproape, deoarece îți vor respecta decizia oricare ar fi ea.
În final, cu toate că nu sunt destule în orășelul nostru sau în viața noastră și vrem mai mult, nu trebuie să uităm că noi suntem cei care putem face ce ne dorim, pentru că viața și fericirea noastră este în totalitate în mâinile noastre și în toate lucrurile pe care le facem.
Autor: Victor Cozma
Post a Comment