Balul bobocilor la Liceul Special „Moldova”

Trebuie să fiu sincer, am fost la acest bal mai mult la recomandarea cuiva, la finalul unei săptămâni destul de obositoare. După cele șase ore, mă cuprinsese o stare extrem de neplăcută. Plictiseala pusese stăpânire pe mine și parcă nu eram chiar așa de entuziasmat, dar mi-am zis totuși să merg.

De cum am intrat în liceu, am simțit o atmosferă foarte primitoare, toți se pregăteau. Se simțeau emoțiile pe chipul lor, dar și entuziasmul. Am fost poftit în sala de unde a început așteptarea pentru începerea spectacolului. Nu pot continua recenzia fără să vă spun despre cât de frumos a fost decorată sala.

Tema a fost folclorul, de cum am intrat mi-au sărit în ochi scaunele împodobite cu funde tricolore, decorațiunile şi motivele tradiționale ce au colorat pereții, scena frumos împodobită în stil tradiţional, iar poziționat central, titlul balului scris în culorile tricolorului pur și simplu îți fura privirea: „Balul gospodarilor”.

Ce a reușit să mă miște încă de la început a fost un ansamblu de fete nevăzătoare, făcând ultimele repetiții sub îndrumarea atentă și cu o notă autoritară a doamnei profesoare de muzică de la liceu. Se citea pe fața lor dorința de reușită, implicarea și dăruirea. M-a răvășit un sentiment profund de uimire observând cum se ajutau una pe cealaltă să urce și să coboare scările scenei.

Balul propriu-zis a început într-o manieră emoționantă cu o doină cântată de Petruța Sacară. A urmat un cântec popular ritmat, foarte vesel și menit să electrizeze puțin sala, interpretat de aceeași fetiță. Un lucru pe care nu pot să nu îl menţionez și care mi s-a părut inedit a fost contrastul dintre cei doi prezentatori.

Primul – tipul bărbatului emancipat,  îmbrăcat casual, la cămașă și în jeanși, care a ținut un discurs elevat despre importanța păstrării tradițiilor românești și care a făcut o prezentare a membrilor distinsului juriu. Iar celălat, Badea Vasile, tipul țăranului în esența sa, vesel, glumeț și plin de viață. Cuplul de prezentatori s-a ocupat ireproșabil de destinderea atmosferei din sală și de pregătirea spectatorilor pentru a-i întâmpina cum se cuvine pe boboci: cinci flăcăi, care mai de care, îmbrăcați în ia tradițională și dornici să arate fiecare că el este cel mai gospodar. 

Chiar dacă a fost singură fată, gospodina Ioana a câștigat simpatia spectatorilor prin frumusețea și delicatețea ei. Pe a mea, sincer da. Toți s-au prezentat într-o manieră unică, mai sfioasă sau mai carismatică. Se citeau veselia, dar și emoțiile pe chipurile lor.

După acesta a fost un moment foarte enegic și potrivit pentru a înviora sala, concurenții s-au prins la joc în horă. Dansul mi s-a părut foarte bine executat. Aici țin să menționez că tema aleasă, folclorul, mi-a plăcut extrem de mult, felicitările mele celor ce au gândit-o. Nu sunt un fan al muzicii populare sau al dansului popular, dar chiar nu am putut să-mi iau ochii de la talentații dansatori. 

Nota tradițională a continuat cu venirea pe scenă a ansamblului de fete, care au reușit să mă emoționeze la începutul spectacolului, cum se ajutau una pe cealaltă, împărtășind aceeași dizabilitate. M-a cuprins o dorință de reflectare, întrebările nu-mi dădeau pace. În ciuda micii probleme cu sunetul, care se auzea puțin cam încet, fetele au interpretat foarte frumos piesa: „Trandafir de la Moldova". 

Următorul act a fost diferit, a ieșit din sfera tradiționalului, a fost o piesă interpretată de un concurent: „Aprindeți felinarele". Mi-a plăcut vocea, dar mai ales cum a acompaniat melodia la orgă. Fiind un liceu unde învață elevi cu dizabilități vizuale, mesajul melodiei mi s-a părut o amplă metaforă ce caracerizează școala.

Printre numere, vreau să amintesc și un moment actoricesc unde un concurent, acompaniat de colega sa, parodiau o discuție la telefon, pe două planuri care se intersectau: pregătirea pentru petrecere și pe de altă parte pregătirea pentru înmormântare. Vă puteți imagina ce a ieșit din suprapunerea celor două teme. Eu unul, chiar m-am amuzat copios, în timp ce din sală se auzeau hohote de râs și urale. Foarte bine au jucat cei doi, siguri pe ei, fără ezitări sau greșeli.

Trebuie să amintesc și celălalt moment actoricesc, în stilul tradițional, o discuție între doi săteni. Mai exact unul tânăr și un „moșneag”. Neînțelegerile intenționate dintre personaje au stârnit râsul. Cei doi la fel, amuzanți, s-au transformat total pe scenă, luându-și rolurile foarte în serios.

Pe parcursul actelor, Eusebiu Toma, un fost elev al liceului a întreținut atmosfera cu talentul său de a cânta la destul de multe instrumente. Mi-a plăcut că de fiecare dată când trebuia să-și pregătească instrumentele, avea glumele la el, păstrând starea de veselie în sală.

Nu trebuie să uit să descriu momentele în manieră romantică ce au avut loc. O piesă emoționantă cântată frumos de o concurentă. Ținuta și inocența sa s-au potrivit perfect cu piesa. Personal, m-a încântat; nu am cunoștințe muzicale, dar eu urmăresc principiul „îmi place, ascult".

Ce mi-a plăcut poate cel mai mult a fost un dans al unui cuplu. Melodia, rochia fetei, postura celor doi, toate se împleteau foarte bine și au reușit să transmită romantismul. De asemenea, a reușit să mă impresioneze ușurința cu care ei au dansat. Nici o clipă nu îți dădeau senzația că ar avea vreo dizabilitate.

În legătură cu probele, au fost patru. Mai exact, proba desfăcatului de porumb, proba de creativitate, în care concurenții trebuiau să alcătuiască o frază cu trei regionalisme primite, proba ghicirii unui obiect, a unui fruct și a unei legume și proba în care trebuiau să spună continuarea unei zicători sau a unui proverb. Concurenții s-au descurcat foarte bine, doar câteva mici ezitări și greșeli din cauza emoțiilor. E și normal, trebuie să recunosc că eu unul chiar aș fi avut dificultăți la unele probe.

Finalul a fost încărcat de emoție, bobocii, profesorii, organizatorii, participanții erau foarte curioși. Se citeau satisfacția lucrului bine făcut și veselia pe fețele lor. Toți cei urcați pe scenă cu prezentatori și oricine a dorit, s-au prins la joc și la cântat. S-a făcut și premierea, juriul a avut o misiune grea, toți băieții mi-au părut că s-au descurcat bine. 
Deși a fost o singură fată, chiar nu a dezamăgit, din contră, pot spune că a fost piesa de rezistență. Cât despre mister gospodar, a fost un preferat al publicului, prin sală erau colegi care îl cunoșteau. Consider că juriul a ales corect câștigătorii. Cei care au vrut, au participat la „after party". 

În final, pot spune că da, a fost o experiență foarte frumoasă, un bal reușit. Nu îmi vine să cred că intrarea a fost liberă, la cât a avut de oferit evenimentul. A fost un succes, iar eu am plecat cu o stare de spirit foarte bună și chiar mă bucur că am ascultat recomandarea.

Felicitări tuturor, participanților și organizatorilor!


Autor: Claudiu Huțanu