Din inimă de copil – texte și gânduri

Din inimă de copil – texte și gânduri 

Târgu Frumos poate schimba o generație!

Sunt Sarah Elena, o fetiță de 10 ani, entuziastă și zâmbitoare. Aceste calități mă ajută să-mi fac ușor prieteni și să văd partea frumoasă a vieții mele de copil care este în plină afirmare și într-un oraș în dezvoltare.

Aș vrea să vă povestesc câteva detalii despre copilărie și despre relația cu adulții importanți pentru mine.

Desigur, n-o să-i amintesc pe toți, dar relevante pentru această dezvăluire sinceră, sunt două persoane, care reprezintă două profesii importante într-o comunitate, învățătorul și psihologul. Acestea sunt mama mea, care e psiholog și doamna învățătoare, Condurache Adriana. Ele sunt eroinele mele! Ele mi-au arătat bucuria trăită zi de zi, în orice situație, care, deși, nu pare important, ne învață ceva despre noi, despre emoțiile noastre, despre dorințele și despre nevoia de a crește frumos.

Locul dezvoltării mele este orașul Târgu Frumos, care-mi oferă pe lângă relațiile minunate pe care le am cu cei de vârsta mea, dar și cu ceilalți, o mulțime de posibilități de  petrecere a timpului liber în mod prețios: cercuri de teatru, muzică, dans, pictură, sport, lectură, limbi străine. Acestea sunt la îndemână, în apropierea casei noastre și este foarte important pentru că ne putem deplasa în siguranță, fără a fi nevoie de însoțitor, de exemplu un părinte, care are activitățile lui. Orașul Târgu Frumos are parcuri foarte frumoase, amenajate pentru copii. Este un oraș sigur, protector, cu grijă permanentă pentru viața, dar mai ales, educația noastră, a celor mici.

Sunt un copil fericit!

Dragi adulți, „copilul e un templu sacru”, deci, vă rugam, să ne susțineți orice ar fi!

 Sarah Elena Rîznic, elevă la Școala Gimnazială „Garabet Ibrăileanu”, clasa doamnei profesor Condurache Adriana

O relație de succes

Relația elev – profesor este foarte importantă, deoarece un dascăl bun poate schimba viața unui elev.

Dacă un profesor e prea aspru, relația nu va fi apropiată. Va fi doar un concurs de țipete și ordine din partea cadrului didactic, iar elevul va simți doar teamă. Teama este un sentiment negativ, cu efecte grave în dezvoltarea viitorului adult. Asta nu înseamnă că un profesor exigent este un îndrumător rău. Nu, clar! Însă și elevii pot deteriora relația cu profesorii lor. Cum? Neînvățând, neascutând…

Profesorii sunt cei care ne formează, iar o relație de succes, cred eu, are la bază o prietenie bazată pe multă iubire.

Apropo! Doamna mă alintă Medeuța. Ce ziceți de asta?

Bichescu Elena - Medeea, elevă la Școala Gimnazială „Garabet Ibrăileanu”, clasa doamnei profesor Condurache Adriana

Relația profesor - elev

Relaţia dintre profesor si elev este foarte importantă şi se bazează pe câteva reguli esenţiale. Comportamentul copiilor se formează din primii ani ai educației, primită de la părinţi și apoi continuă cu slujitorii școlii, fără să-i excludă pe cei dintâi.  Atât copilul cât şi dascălul, trebuie să se respecte reciproc.

 Un copil trebuie să ştie că politeţea la şcoală e importantă. Aceasta şi buna purtare îl vor ajuta să îşi facă prieteni șisă se facă  respectat. Pe de altă parte,  comportamentul faţă de elevi depinde de câteva reguli. Pentru a fi un bun învăţător trebuie să iubeşti copiii, să te iubească şi ei pe tine şi să-ţi înţeleagă povestea.

 Pentru mine relaţia dintre elev şi profesor se numeşte pur şi simplu prietenie. Păi, ce altceva leagă persoanele într-o relaţie armonioasă?

În mintea mea, învăţătoarea e o zână blândă, atotştiutoare, care s-a chinuit din răsputeri să ne înveţe ceea ce ştim acum, nu doar despre mate, română etc. 

Prietenia dintre un profesor şi elevul său trebuie să fie reală.Cum să vă explic? În primul rând, profesorul nu are dreptul să ţipe la copii sau să nu fie interesat să afle că îl demoralizează prin acest gest. În al doilea rând, copilul nu merge la şcoală să lenevească şi nici datoria profesorului nu este să ,,le bage cu forţa mintea în cap” elevilor.

Profesorul nu are voie să i se adreseze urât copilului pentru că riscă să își piardă profesia. Da, știu asta, deoarece am învățat la educație civică! Nu e drept ca un cadru didactic să îşi descarce nervii pe elevi,care nu au nici o vină, dar nici elevul nu are voie să se comporte obraznic, neadecvat.

Pentru mine legătura cu profesorii este benefică, îi ei nu găsesc doar îndrumători iscusiți, ci niște prieteni care ne înțeleg și contribuie cu pricepere la devenirea noastră. Cam așa cred că e normal să stea lucrurile și astfel, relaţia sănătoasă să nu se sfârşească niciodată,  pentru a nu se sfârşi nici prietenia sinceră, constructivă.

Petrovici Ioana, elevă la Școala Gimnazială „Garabet Ibrăileanu”, clasa doamnei profesor Condurache Adriana

Cum ai vrea să fie?

Profesorii sunt cei care ne ajută să devenim oameni valoroşi în viaţă şi cărora trebuie să le acordăm respectul cuvenit.

Elevul este învăţăcelul care are datoria de a învăţa şi de a culege toate roadele oferite de profesor.

Relaţia dintre cei doi trebuie să fie una bazată pe respect reciproc, înţelegere, ajutor şi nu în ultimul rând, pe prietenie. Elevii vor învăţa cu mai mult drag dacă profesorul devine prietenul lor, un îndrumător spre o cale bună, care să-i motiveze şi să aibă încredere în ei că vor reuşi în viaţă.

O relaţie profesor - elev ideală este atunci când primul îşi oferă cunoaşterea, înţelepciunea şi bunătatea, iar cel de-al doilea le primeşte şi le valorifică.

Profesorii sunt îngerii cu aripi nevăzute de care orice elev are nevoie.

Ciutea Raluca, elevă la Școala Gimnazială „Garabet Ibrăileanu”, clasa doamnei profesor Condurache Adriana

Importanța noii generații

Vechea generaţie trebuie să protejeze noua generaţie, deoarece unii copii dobândesc comportamente negative, iar noi vrem ca ei să fie educaţi. Tinerii, mai nou, stau toată ziua pe telefoane. Părinţii îşi protejează copiii de tehnologie, deoarece îşi strică ochii. Dar ei nu ascultă, sunt prinşi de Youtube şi stau toată ziua pe celulare.  

Sincer, părerea mea este că ei ar trebui să îşi privească viaţa într-un fel pozitiv şi să se joace cu copii de vârsta lor. Ar fi mai benefic pentru ei să se bucure de copilărie cât mai pot, să se joace jocuri de copii, de exemplu „de-a v-aţi ascunselea” sau „baba oarba”. Familia îi învaţă pe aceştia să fie conştiincioşi, nu alintaţi, sclifosiţi, răutăcioşi, să îşi înlocuiască comportamentele negative cu unele pozitive.

Să vă povestesc un caz negativ. Iasmin, o fetiţă de doar opt anişori, avea nişte părinţi care nu erau interesaţi de situaţiile ei şcolare şi emoţionale. Într-o zi, Iasmin îşi făcea temele de vacanţă liniştită. Dintr-o dată, mama ei apare în pragul uşii şi spune:

— De ce îţi faci temele? Doar e vacanţă. Du-te şi te joacă!

— Nu, nu vreau să mă joc! Vreau să învăţ, ca să devin cea mai bună din clasă, spune Iasmin.

— Iasmin, tu ce vrei să devii când vei fi mare? întreabă mama ei.

— Eu, când voi fi mare, vreau să devin profesoară, spune ea.

— Profesoară? Profesoară! Ca să devii profesoară trebuie să înveţi, iar ca să înveţi ai nevoie de minte!

După două zile, mama lui Iasmin şi-a dat seama că este important să înveţi, şi a realizat că meseria de profesoară este una foarte bună. Ea, când a văzut că Iasmin e o matematiciană foarte pricepută, a început să lucreze cu fata sa şi să fie interesată de situaţiile ei.

Diana Miron, elevă la Școala Gimnazială „Garabet Ibrăileanu”, clasa doamnei professor Condurache Adriana

Desene realizate de Diana Maria Munteanu (18 ani, Boureni)