Lucruri mărunte, fericire deplină

În perioada 19-21 mai 2017, se desfășura „Magia Baloanelor”, festival la care am mers pentru prima oară, atât în calitate de voluntar, cât și de participant. Eram foarte entuziasmată, având în vedere că vedeam în sfârșit baloanele cu aer cald îndeaproape, dar nu bănuiam nicio clipă faptul că acea experiență mă va schimba. De ce spun acest lucru?

Pentru că am cunoscut niște oameni minunați, pozitivi, buni, ce mi-au transmis o bucurie sinceră. Îmi aduc aminte că a venit o prietenă în cea de-a doua zi de festival și mi-a spus că sunt schimbată. Am întrebat „De ce spui asta?” și mi-a răspuns „Pari foarte fericită”. Și nu pot să o contrazic, datorită zâmbetului larg pe care îl aveam.

Cine erau acei oameni? Voluntarii din asociația Asirys Super Tineri, care, în prezent, îmi sunt colegi și prieteni. Da, chiar sunt super tineri, pentru că au un impact pozitiv asupra oamenilor cu care au contact. De când îi cunosc sunt mai încrezătoare, mai înțelegătoare, mai răbdătoare, am învățat să mă bucur de lucruri mărunte, să am încredere în mine și să muncesc foarte mult pentru a-mi atinge scopurile.

În cele trei zile alături de ei, am avut parte de câteva momente pe care mi le amintesc cu drag: am învățat să fac vată de zahăr, ne-am folosit de baloane cu heliu pentru a ne schimba vocea, am zburat captiv pentru prima oară cu balonul cu aer cald, am făcut poze pe timp de furtună, în timp ce încercam sa menținem cortul nostru stabil și mi-am cunoscut unii din cei mai buni prieteni actuali.

După acest festival, m-am înscris ca voluntar oficial în această asociație, chiar dacă era necesar să vin de la Iași pentru a fi prezentă la ședințe și activități, lucru pe care îl făceam cu drag. Am participat la organizarea a numeroase evenimente, la care am creat amintiri și care ne-au apropiat foarte mult. Am ajuns în stadiul în care ne povestim probleme personale, ne cerem sfaturi și suntem alături unul de celălalt. Am „crescut” împreună și suntem ca o familie. Sunt foarte recunoscătoare pentru că îi cunosc, pentru că au contribuit la dezvoltarea mea personală și sper ca, în următoarele generații, voluntarii să fie cel puțin la fel de conectați si uniți ca și noi. 

Autor: Andreea Cazacu