Ședințele cu părinții s-au mutat la miting

Ședințele cu părinții s-au mutat la miting

Despre miting s-au discutat multe, toată lumea a auzit despre evenimentul la care au venit oameni și din cele mai întunecate colțuri ale țării. Dar ce spun tinerii despre asta? Ce este mitingul în ochii adolescenților din orașul nostru? Cum vedem noi acest fapt care a avut loc și despre care am auzit atât de multe opinii? Și să nu uităm că nu suntem decât niște tineri.

Ilustrație de MĂDĂLINA MUJDEI

N-ai inițiativă, n-ai viitor

Pe vremea când eu aveam doar 10 anișori, exista o fată frumoasă și firavă care era obligată de părinții ei să lucreze la o crâșmă din colțul străzii. Având în vedere că părinții săi își doreau foarte mulţi bani, ea devenea victima acestora deseori, căci doar ea lucra și nu era deloc apreciată. 
Sosise și săptămâna specială în care Anais, căci așa o chema, urma să facă mult râvnita vârstă de 18 ani, care îi oferea libertatea de a face propriile decizii. În acea crâșmă își pierdeau timpul fel și fel de oameni dubioși, care nu se pricepeau la prea multe lucruri. În ultima noapte, fata se pregătea să închidă. De fiecare dată când se apropia sfârșitul unei zile, aceasta spăla vasele, numara toți banii încasați și spăla pe jos.  
Nimeni nu își imagina prin câte pericole poate trece o biată fata ca ea în acel mediu infernal. Din cate auzisem de la sateni, acestei fete i s-a oferit la un moment dat un loc de muncă mai bun fața de cel din crâșmă, însă ea, neștiind cum e să pleci de lângă părinți, a refuzat și a continuat să lucreze în acel loc periculos. 

Anais, fiind curioasă din fire, se întreba în continuare cum ar fi fost dacă fi plecat , însă acel om nu am mai venit să îi ofere o slujbă mai bună. Astfel, aceasta a rămas la crâșma respectivă pentru a-i întreține în continuare pe părinții ei. 

Autor: Elena Vintilă

Tu cu ce pix îți scrii viitorul?

Astăzi am fost la bunica la țară. 
În fața porții erau adunate mai multe persoane, care vorbeau despre alegeri. Bunica a spus să mai rămânem puțin, pentru a discuta. Toții vecinii spuneau că îl vor vota pe Ilie Ionescu. Bunica îi întrebase de ce îl votează, și cine este, că nu mai auzise de el niciodată. 
Tanti Maria îi răspunse: „Nu știu cine-i, dar îs mulțumită, ia uite c-am primit un calendar și niște pixuri.”
După un sfert de oră, venise chiar deputatul despre care se vorbea, cu niște alimente pe care le împărțea celor de pe stradă, spunându-le să îl voteze. 
După plecarea lui, bunica a rămas pe gânduri. Am întrebat-o dacă o să facă și ea la fel ca tanti Maria. Mi-a răspuns cu un „da” nehotărât, spunând în continuare că vecinii oricum îl votează, și pe deasupra mai primisem și cadouri. 
Atunci am înțeles că și eu îl voi vota pe Ilie Ionescu, când voi avea vârsta legală. Până la urmă-i darnic, iar eu am nevoie de pixuri la școală.

Autor: Ana Tărăpănel Dău

Frate, frate, dar prietenia-i pe bani

Ion și Vasile sunt prieteni buni încă de la grădiniță. Fiind vecină cu ei, îi văd mai tot timpul că se înţeleg foarte bine, dar uneori se ceartă din cauza unor lucruri mărunte. 

Într-o zi, Ion vine la Vasile și îi face semn să iasă din curte pentru a sta pe banca de lângă poartă. 
— Ce faci? Cum îţi merge? spune Ion.
— Aștept să vină seara ca să se mai răcorească. Tu? 
— Fii atent! A apărut la cinema filmul ăla pe care îl aștept de mult timp. Vrei să mergi cu mine să îl vedem? 
— Cum se numește filmul? 
— ,,Slender Man"!
— Ion, dar mie nu îmi place deloc acest film și nu aș vrea să îmi cheltui banii de buzunar pentru a merge la el. 
— Cum să nu îţi placă? E un film de groază foarte fain! 
— Doar pentru că ţie îţi place nu trebuie să îmi placă și mie. 
— Haide frate, o să ne distrăm împreună!    
— Mie nici măcar nu îmi place acest gen de film. 
— Nu fi fată! E doar un film, nu este nimic real. 
— Nu mi-e frică! Chiar nu îmi place! 
— Bine! Dacă nu vii cu mine nu vei mai fi prietenul meu! 
Atunci Vasile a început să se gândească la ce ar trebui să facă. Să meargă cu el la ceva ce nu îi place sau să piardă o prietenie de 15 ani? Într-un final îi spune: 
— Merg cu tine doar pentru a nu pierde prietenia ta, nu pentru acel film! 
— Așa mai vii de acasă, frate! 

Autor: Ștefana Vintilă

Niciun comentariu