„Îmi atingi ochii și mă faci să văd”
„Flori pentru Algernon”- este un thriller psihologic ce are la bază o ipoteză deopotrivă fantastică și terifiantă: ce-ar fi dacă am avea puterea de a ne spori artificial inteligența, dacă într-o bună zi ar fi la îndemâna noastră să corectăm nu doar o imperfecțiune fizică, ci însuși creierul uman. Opera este una dintre capodoperele lui Daniel Keyes, un autor american contemporan, ce a fost tradusă în diferite limbi, fiind studiată în numeroase școli și universități din întreaga lume.
Charlie Gordon este un ajutor de brutar în vârstă de treizeci de ani, ce are un retard mintal. Acesta vede lumea mereu cu zâmbetul pe buze, chiar și când este îmbrâncit, batut sau batjocorit. Cea mai mare dorință a lui, încă de mic, este să fie deștept, sperând că odată ce acest lucru se va întâmpla, mama lui va începe să-l iubească. De aceea se oferă imediat voluntar pentru a trece prin experiența terapeutică coordonată de medicii ce l-au operat și pe Algernon, șoricelul de laborator ce îi devine prieten.
Cartea este scrisă sub formă de rapoarte de progres, pe care Charlie le noteaza încă de la începutul experimentului. Un scris abia inteligibil, agramat, incoerent, ce poate reprezenta o provocare pentru cititori, umple primele pagini ale cărții, dar care, după operația revoluționară, vor fi înlocuite de adevărate documente de cercetare cu termeni științifici, ipoteze și rezolvări. Charlie obține ceea ce-și dorește, devine unul dintre cei mai deștepți oameni, îi depășește chiar și pe doctorii care l-au adus acolo și pe mulți alții pe care îi întâlnește la conferința la care este expus ca reușită.
Acum vindecat, își aduce aminte de episoadele din copilărie, de la școală, din cabinetele medicilor la care l-au dus părinții lui, și, împreună cu el, ne dăm seama că nimeni n-a făcut niciodată nimic pentru a-l ajuta să-și depășească măcar un pic condiția.Furia care se naște in el împreuna cu noua minte, îl transformă într-un arogant insuportabil care se simte superior tuturor, inclusiv medicilor si profesorilor care l-au ajutat să ajungă unde e. Alege sa-și petreacă timpul singur, cântând la pian seară de seară în apartamentul său închiriat și privind „viața de la fereastră” pâna când realizează că ceva dubios se întâmplă...
Cartea este o operă suficient de previzibilă, dar totuși impresionantă. Te va pune să te întrebi ce contează cu adevarat în viață și vei realiza că, uneori, nu ai nevoie de cele mai profunde aspirații ale tale pentru a fi fericit.
În opinia mea, povestea merită un rating de cinci din cinci. Pe parcursul lecturii poți avea parte de momente care te vor emoționa pana in străfundurile sufletului, de momente care te vor amuza, și de momente care te vor provoca să reflectezi asupra vieții tale actuale, facându-te să realizezi ce importante sunt anumite lucruri pe care le deții, să te maturizezi psihic.
Charlie Gordon este un ajutor de brutar în vârstă de treizeci de ani, ce are un retard mintal. Acesta vede lumea mereu cu zâmbetul pe buze, chiar și când este îmbrâncit, batut sau batjocorit. Cea mai mare dorință a lui, încă de mic, este să fie deștept, sperând că odată ce acest lucru se va întâmpla, mama lui va începe să-l iubească. De aceea se oferă imediat voluntar pentru a trece prin experiența terapeutică coordonată de medicii ce l-au operat și pe Algernon, șoricelul de laborator ce îi devine prieten.
Cartea este scrisă sub formă de rapoarte de progres, pe care Charlie le noteaza încă de la începutul experimentului. Un scris abia inteligibil, agramat, incoerent, ce poate reprezenta o provocare pentru cititori, umple primele pagini ale cărții, dar care, după operația revoluționară, vor fi înlocuite de adevărate documente de cercetare cu termeni științifici, ipoteze și rezolvări. Charlie obține ceea ce-și dorește, devine unul dintre cei mai deștepți oameni, îi depășește chiar și pe doctorii care l-au adus acolo și pe mulți alții pe care îi întâlnește la conferința la care este expus ca reușită.
Acum vindecat, își aduce aminte de episoadele din copilărie, de la școală, din cabinetele medicilor la care l-au dus părinții lui, și, împreună cu el, ne dăm seama că nimeni n-a făcut niciodată nimic pentru a-l ajuta să-și depășească măcar un pic condiția.Furia care se naște in el împreuna cu noua minte, îl transformă într-un arogant insuportabil care se simte superior tuturor, inclusiv medicilor si profesorilor care l-au ajutat să ajungă unde e. Alege sa-și petreacă timpul singur, cântând la pian seară de seară în apartamentul său închiriat și privind „viața de la fereastră” pâna când realizează că ceva dubios se întâmplă...
Cartea este o operă suficient de previzibilă, dar totuși impresionantă. Te va pune să te întrebi ce contează cu adevarat în viață și vei realiza că, uneori, nu ai nevoie de cele mai profunde aspirații ale tale pentru a fi fericit.
În opinia mea, povestea merită un rating de cinci din cinci. Pe parcursul lecturii poți avea parte de momente care te vor emoționa pana in străfundurile sufletului, de momente care te vor amuza, și de momente care te vor provoca să reflectezi asupra vieții tale actuale, facându-te să realizezi ce importante sunt anumite lucruri pe care le deții, să te maturizezi psihic.
Autor: Lăcrămioara Moldovanu
Post a Comment